Hidroizolatiile folosite la fundatii si subsoluri se impart in patru grupe distincte: rigide, elastice, plastice si aplicate prin vopsire.

Hidroizolatiile rigide sunt alcatuite din tencuieli care, datorita componentei si dozajelor, se aplica pe fundatie prin sclivisire. Se aplica doar la fundatiile din beton si pe suprafete relativ restranse, deoarece pot aparea deformatii si implicit, fisuri la nivelul hidroizolatiei. Nu se pot aplica pe fundatiile din zidari, deoarece au o grosime mica (aproximativ 2mm), iar la cel mai mic soc pot crapa, necesitand revizuiri prea dese.

Hidroizolatiile elastice se executa la cald sau al rece, din straturi succesive de carton sau panza asfaltata, lipite si acoperite cu mastic bituminos. Despre acest tip de hidroizolatie se spune ca este cel mai bun si mai sigur, deoarece este capabil sa suporte foarte usor deformatiile admisibile. De asemenea, hidroizolatia elastica rezista la actiunea apelor subterane si la presiunea hidrostatica.

Hidroizolatiile plastice sunt executate din masticuri bituminoase ce se aplica in mai multe reprize, cu grosimi de circa 2 mm fiecare, la final optinandu-se un strat cuprins intre 6 si 10 mm. Aplicarea lor se face cu precadere pe suprafetele orizonalte. Sunt foarte bune izolatoare si se muleaza bine pe deformatiile mici ale stratului suport.

Hidroizolatii pe baza de vopsea, fara solventi, se aplica numai pe elemente din beton si zidarie. De asemenea, se utilizeza si ca amorsa la izolatiile bituminoase.